joi, 8 mai 2014

Scoala din Romania

Cred ca a venit momentul sa scriu despre scoala din Romania.Nu stiu cum este in alte tari scoala,dar din punctul meu de vedere in Romania e ceva ce nu merge.As vrea sa pot sa scriu si despre gimnaziu si scoala primara,dar le-am terminat si nu mai stiu exact cum sunt acum,dar am foarte multe de spus despre liceu.In liceu se presupune ca deja trebuie sa stii ce vrei sa faci mai departe si ce facultate sa urmezi.Odata ajuns la liceu dai de cei mai mari care te invata ce trebuie as stii despre liceu si iti dai seama ca nu e tocmai cum ti-ai imaginat tu.Dupa prima saptamana de scoala in care nu faci nimic zici ca e frumos liceul si ca o sa te distrezi foarte mult in perioada asta,dar nu este asa.Odata ce faci cunostinta cu profesorii iti dai seama care sunt profesorii cu care o sa te intelegi bine si care sunt profesorii de care trebuie sa iti fie frica si acesta este un lucru gresit.Toti profesorii sunt la fel,nu are niciunul mai multa putere decat altul si trebuie sa incerci sa te adaptezi.Am zis ca o sa scriu despre scoala din Romania.Eu prin scoala nu inteleg numai scoala-casa-teme-somn-scoala.Eu cand ma gandesc la scoala(liceu pentru mine)ma gandesc la activitati,la momente de practica,la lucruri frumoase.In scoala activitatile nu sunt niciodata destule pentru toti si mereu exsita un interes al profesorilor in ele.Daca nu reperezinti un interes pentru profesor nu o sa iei niciodata parte la activitatea pe care o coordoneaza chiar daca tu ti-ai dori foarte mult sa faci asta.Momentele de practica despre care vorbeam,sunt acele momente in care iti doresti sa te duci intr-un laborator(de chimie,fizica,biologie) si sa faci niste experimente despre care ai vorbit in clasa ca sa le intelegi pe deplin.Laboratorul este locul perfect pentru o inspectie sau un test nicidecum pentru experimentele la cere visezi de cand esti mic si pe care le vezi in filmele americane.O zi din viata unui scolar din Romania este mereu la fel fiinca nu ii aduce nimic nou,doar niste profesori care vin in clasa,iti predau 15 pagini si pleaca astepandu-se ca tu sa stii tot a doua zi.O problema care mi se pare mie putin ciudata este cea care implica absentele.Niciodata nu am inteles un profesor care se supara pe un elev care chiuleste de la el de la ora ca poate acel elev chiar nu avea dispozitia necesara sa stea la ora fiindca avea o problema si nu se multumeste doar prin a-i pune o abesnta ci se gandeste cum sa faca ora urmatoare cand acel elev vine la ora sa ii dea si un 3 sa se invete minte sa mai chiuleasca.Cum sa te astepti ca acel elev sa mai vina vreodata la tine la ora fara un sentiment de dispret? Astea sunt doar cateva dintre problemele din scolile din Romania.Daca mai aveti ceva de spus si mai cunoasteti alte probleme incercati sa scrieti despre asta sau sa le faceti publice in orice mod fiindca e dreptul vostru si poate in viitor daca sunt din ce in ce mai multe pareri si expuneri ale problemelor poate cineva o sa vada si o sa ia atitudine.

duminică, 2 martie 2014

Intre familie si prieteni

Ce este prietenia? Pentru fiecare om prietenia inseamna altceva. Pentru mine prietenia e un lucru foarte important.Inca de mic am invatat ca prietenia te ajuta in foarte multe situatii si mai ales daca ai prieteni adevarati.Fiecare om are momente in care isi doreste sa vorbeasca cu cineva si sa se descarce,dar multi dintre ei o fac cu persoanele nepotrivite care sunt gata oricand sa iti dezvaluie secretul altcuiva.Un prieten adevarat e acela care iti ofera ceva bun,nu neaparat material, neconditionat si o face cu placere.Sunt foarte multi oameni materialisti intr-o lume in care banul inseamna totul,dar defapt nu inseamna nimic.De multe ori daca nu ai o situatie materiala foarte buna nici nu esti bagat in seama fiindca cei ce isi cauta prieteni cauta si o masina scumpa in care sa se plimbe si multe lucruri care sunt considerate de fite pentru ca ei cred ca asta inseamna totul.Ma gandesc daca acele persoane se intreaba daca pritenii lor care au tot,mai au nevoie de ei.Un prieten adevarat este acela cu care ai crescut si care iti stie toate secretele,dar totusi pentru el nu exista tentatia de a spune tuturor aceste secrete fiindca el chiar pune pret pe prietenia voastra.M-am gandit sa scriu despre prietenie fiindca este un lucru foarte important si multa lume nu stie ce inseamna cu adevarat acest lucru.In majoritatea cazurilor in care se destrama o prietenie ies foarte multe lucruri la iveala.Atunci iti dai seama ca defapt nu a fost o prietenie deoarece o prietenie adevarata nu se destrama niciodata.Cand un ''prieten'' dupa ce aveti o altercatie majora sau minora iti dezvaluie secretul altor oameni,trebuie sa te gandesti serios daca ati fost prieteni sau doar amici.Mereu mi-am dorit sa vad o lume lipsita de ura si dusmanie,dar incep sa imi dau seama pe zi ce trece ca asa este construit omul si nu ai ce sa ii faci.In viata trebuie sa urmaresti sa iti vezi de treaba ta fiindca inainte sa incerci sa cunosti pe cineva trebuie sa te cunosti pe tine.Singurii prieteni adevarati sunt familia fiindca orice ai face nu or sa te judece ci or sa incerce sa te ajute sa treci peste si niciodata nu o sa iti dezvaluie secretele.Familia este lucrul cel mai important pentru care trebuie sa lupti pentru ca si ei ar face acelasi lucru pentru tine.Cu ajutorul familiei nimic nu este imposibil!

sâmbătă, 1 martie 2014

Sentimente

Este a doua oara cand scriu si fac asta fiindca simt nevoia si ma relaxeaza.Am zis sa scriu despre ceva comun si anume despre sentimente.Sentimentul este un lucru extraordinar,ceva pe care nu il poti explica sau daca il explici este ceva vag.Daca te gandesti la sentiment te gandesti la ceva frumos,de neuitat,dar sentimentul este mai mult de atat.Din punctul meu de vedere sentimentul se imparte in mai multe categorii.Multa lume se gandeste in special la sentimentul de iubire de dragoste si de aceea il asociaza cu ceva frumos.Gandeste-te cand faci ceva si ti se pare foarte familiar.Ce gandesti in acel moment?Ca ai mai facut acel lucru,defapt ai sentimentul ca ai mai facut acel lucru,asta te face sa iti dai seama ce sunt sentimentele cu adevarat.Poti sa te gandesti la iubire ca la un lucru frumos si este cu adevarat un lucru frumos,dar multi oameni sunt indragostiti de ideea de iubire si asta e cauza pentru care ei spun ca iubesc pe cineva,dar ei nu fac acest lucru ci isi doresc sa iubeasca pe cineva fiindca ei percep iubirea ca pe un lucru foarte frumos chiar daca nu se gandesc ca daca nu reusesc sa iubeasca si nu o sa fie cum isi doresc ei si cum cred ei ca este sa iubesti nu or sa reuseasca sa traiasca acel sentiment incredibil ba din contra or sa sufere foarte mult.Iubirea este cel mai des intalnita la adolescenti.In perioada adolescentei este foarte putin probabil sa nu iti placa de cineva mai mult sau mai putin.Daca ai noroc reusesti sa fii impreuna cu acea persoana si dupa putin timp esti convins ca o iubesti.Daca stai sa te gandesti si sa te uiti in jur foarte multa lume spune ca iubeste si dupa despartire se naste aproape instantaneu sentimentul de ura care este foarte greu de combatut.De ce se intampla toate astea?Fiindca acea lume nu a iubit niciodata cu adevarat,doar a iubit ideea de iubire si vazand ca nu a reusit sa iubeasca se naste sentimentul de ura si de respingere fata de acea persoana.O iubirea adevarata nu se uita niciodata si de mult ori o iubire adevarata este prima iubire.Cand spun prima iubire nu spun despre acele iubiri nenumarate din perioada copilariei si a adolescentei ci despre iubirea adevarata pentru care esti dispus sa faci sacrificii fiindca esti convins si simti ca trebuie sa faci asta.Am ales sa scriu despre asta fiindca este ceva comun cum am spus si mai sus si te face sa te gandesti la multe lucruri ori de cate ori citesti despre asta.Nu am reusit sa imi dau seama nici pana acum daca am iubit ideea de iubire sau am iubit cu adevarat,dar am reusit sa inteleg asta intr-o oarecare masura.Explicatie concreta pentru acest sentiment nu exista si nu cred ca o sa existe vreodata,dar daca te gandesti bine inainte sa faci ceva poti sa reusesti asta fiindca aproape nimic nu este imposibil.

joi, 27 februarie 2014

Prima data cand am scris

M-am tot gandit la anumite chestii si la felul meu de a vedea lucrurile. Am hotarat sa ma apuc sa scriu despre asta ca sa vad daca mi se schimba perceptia si punctul de vedere. Uneori imi pun intrebari la care tot singur imi raspund. Unii oameni imi critica orientarea religioasa si ma acuza ca nu e bine ca sunt ateu. Din puctul meu de vedere fiecare e liber sa creada ce vrea. Uneori m-am intrebat de ce atatia oameni cu care am discutat si i-am intrebat de ce nu se documenteaza ca poate o sa ii ajute sa creada in ceva concret nu au vrut sa faca asta si au zis ca e mai bine ca ei. De multe ori am crezut ca e cineva care reuseste sa ii tina ocupati si sa ii faca sa se gandeasca la alte lucruri pentru a nu se gandi daca exista sau nu Dumnezeu. Dupa ce m-am mai gandit putin mi-am dat seama ca omul face doar ce crede el ca e bine chiar daca nu este asa si mi-am dat seama ca nu este cineva ci este ceva ce ii face sa se gandeasca la altceva si anume frica. Multor oameni le este frica de adevar si considera ca e mai bine sa traiasca cu ce au invatat in mediul in care au trait. Sunt oameni care sunt dispusi sa faca orice ca sa le fie bine si trec peste principiile morale. Multi daca fac ceva gresit spun ca au facut asta pentru familiile lor si ca se iarta sau nu se pune, altii orice ar face daca reusesc sa isi atinga scopul spun ca scopul scuza mijloacele chiar daca in urma lor lasa numai rau, dar toate astea se intampla fiindca se lasa dusi de val si nu se gandesc la consecintele faptelor lor. Poate daca o sa mai citeasca cineva ce am scris eu aici o sa zica poate ca am o problema sau poate ca am o gandire foarte buna, dar nu imi pasa. Scriind aici ma simt mult mai bine si ma ajuta sa devin mai profund in gandire. E posibil sa mai am si unele greseli, dar cum am spus si mai devreme, nu imi pasa. Mai sus a fost doar una dintre problemele cu care ma confrunt, dar reusesc sa fac asta destul de usor. Copii din generatia mea,unii din ei, incep sa isi puna si ei intrebari si sa cerceteze, dar majoritatea prefera sa treaca prin viata orbeste si sa nu vada frumusetea ei. Nu sunt dispusi sa incerce nimic nou si se multumesc cu putin. Nu spun ca este gresit dar e mai bine sa dispui de cat ai nevoie sau poate putin mai mult ca sa fii mai relaxat in viata de zi cu zi si nu ma refer doar la lucrurile materiale ci si la cunostintele acumulate in viata de zi cu zi si sa inveti din greseli. O calitate a unui om de valoare din perspectiva mea este sa nu repete o greseala. Unui om ii trebuie multe calitati ca si fie un om de valoare, dar ele se acumuleaza in timp. Totodata am ajuns la concluzia ca foarte multa lume din ziua de azi a ajuns sa fie foarte critica si rautacioasa si sa nu mai vada partea buna a lucrurilor. Daca faci un lucru rau dar inainte ai facut zece lucruri bune ei te critica si nici macar nu se gandesc sa iti spuna un simplu ''Bravo!'' pentru lucrurile bune pe care le-ai facut. Imi pare rau ca exita din ce in ce mai putine valori, dar in acelasi timp sunt multumit ca inca mai exista. Ma gandeam sa inchei cu ceva, dar nu imi vine nimic in minte acum si oricum nu prea conteaza, plus ca am facut asta ca sa ma simt mai bine si ca ma plictiseam. Cam atat am avut de spus acum...